Rozmarin

Rozmarinul este o plantă rezistentă cu nume poetic.  Ros marinus vine din latină și înseamnă ‘roua mării’. In vremurile străvechi, rozmarinul era dedicat zeilor, în special zeiței grecești a dragostei, Afrodita, de aceea era considerat și un simbol al iubirii. Întâlnim rozmarinul în regiunile de coastă ale Mediteranei, din Portugalia și până în Insulele Ionice. Mereu verde, planta iubește locurile fierbinți, uscate, dar dacă e cazul,  poate rezista și la friguri extreme. Temperaturile scăzute de până la – 20 de grade nu par s-o afecteze.

Chiar dacă în Grecia antică planta era prețuită ca simbol și ca plantă de cult, se pare că se cunoșteau puține despre proprietățile ei vindecătoare, având în vedere că scrierile nu pomenesc nimic despre folosirea ei în scopuri practice. Calitățile uleiului eteric de rozmarin au fost descoperite abia în Evul Mediu. Rozmarinul are proprietăți termice, ajută la digestie și stimulează circulația și nervii. Poate diminua durerile reumatice și ajută la calmarea migrenei, iar uleiul de rozmarin are și un efect antiseptic. Adăugat în apa de baie, s-a dovedit eficace în tratamentul rănilor infectate sau ce se vindecă greu, iar sub formă de alifie se absoarbe ușor și are efecte benefice. Folosim extractele de rozmarin pentru produsele noastre de îngrijire și pentru medicamente, cu scopul de a stimula echilibrul termic și circulația. Mirosul intens stimulează simțurile și acționează împotriva oboselii. Poate fi folosit intern – de exemplu, sub formă de ceai – dar și extern, ca ulei sau ca infuzie.