Arnica

Arnica, planta de culoare galben luminos, se dezvoltă cel mai bine pe câmpiile alpine și în solurile pietroase și umede. Cea mai veche referință despre această plantă se regăsește în scrierile din secolul al doisprezecelea ale înțeleptului și vindecătorului Hildegard din Bingen. Florile delicate ale plantei par zburlite și fragile – de parcă orice pală de vânt le-ar putea distruge. În realitate însă, arnica este o plantă viguroasă, ce crește până la 40 de centimetri, reușind să supraviețuiască puternicelor vânturi din munți. Această rezistență externă indică în mod clar incredibila forță interioară a plantei.

În florile de arnica au fost identificate aproximativ 150 de ingrediente farmaceutice active. Printre aceste substanțe valoroase și eficiente se numără flavonidele, carotinoidele și uleiurile eterice prețioase. Acidul silicic conţinut dă arnicii putere de structurare și de regenerare și ajută la refacerea țesuturilor după leziuni, lovituri sau contuzii. În secolul al optsprezecelea, arnica a fost folosită frecvent ca tratament pentru gută, reumatism, varice și flebită. În timpurile moderne s-a constatat că extractul de arnică are efect antiseptic și ajută circulația sanguină, calmează durerea și grăbește procesul de vindecare. Aceste utilizări și altele au fost recenzate frecvent și bine documentate clinic. Datorită acestor caracteristici, arnica este supranumită ’păzitoarea mușchilor și vindecătoarea leziunilor’.